Tu arunci cu noroi, eu arunc cu iubire. Fiecare cu ce are în suflet.

Tu arunci cu noroi, eu arunc cu iubire. Fiecare cu ce are în suflet.

Spune-mi cum nu am făcut nimic bine, cum am greșit mereu, cum m-am înjosit, cum am decăzut, cum mi-am bătut joc de mine, spune-mi că nu sunt în stare de nimic, că nu pot, că nu o să reușesc vreodată.
Spune-mi, știu că-ți face plăcere, umilește-mă, dă-ți dreptate, înalță-te în slăvi, profită de greșelile mele, bucură-te și doboară-mă.
Jignește-mă, rănește-mi sufletul, rupe-mi inima, sfărâmă-mi demnitatea, calcă-mi orgoliul în picioare, joacă-te cu mintea mea, înnebunește-mă.
Continuă, știu că-ți place să arunci cu noroi, să mă murdărești din cap până în picioare cu ceea ce spui, doar ca mai apoi să îmi amintești cum am ajuns așa încet-încet.
Înfigi cuțitul, îl ții acolo, îl răsucești în rană, adori fiecare moment în care-mi vezi disperarea pe față.
În schimb, eu tac. Tac, ascult, suport, iar când îți răspund, îți răspund cu…iubire.
De ce?
Eu am iubire în suflet, nu noroi, oricât ai încerca să mi-l murdărești îți voi răspunde cu aceeași bunătate și răbdare, oricât ai încerca să mă dobori am să mă ridic să te susțin și pe tine, oricât ai încerca să mă jignești și să mă demoralizezi te voi încuraja uitând de cele spuse, oricât ai încerca să mă rănești te voi apăra întotdeauna.
Nu te învinovățesc, încerci să-mi murdărești sufletul cu vorbe grele, conștient sau nu, încerci să mă faci să-ți răspund în același mod, în schimb, primești doar iubire, un lucru pe care nu ai să știi vreodată să-l înțelegi sau să-l apreciezi.
Nu-i așa, suflet murdar?

Hai să rămânem doar prieteni…și să nu ne mai vorbim vreodată.

Hai să rămânem doar prieteni…și să nu ne mai vorbim vreodată.

Cele mai multe povești de iubire se termină așa.
După un timp îți dai seama că nu vă potriviți, că sunteți diferiți, că nu aveți același principii și aspirații sau pur și simplu că nu ești pe deplin pregătit pentru a merge mai departe cu relația, astfel îi pui punct.
Dar…cum faci asta?
Evident că într-un mod frumos și elegant, îi explici de ce și cum ai ajuns la concluzia aceea, iar dacă ai noroc să gândească la fel ca tine nu vei avea nevoie de multă vorbărie și multe argumente, pur și simplu veți ajunge la un consens, acela de a rămâne prieteni.
Dar…oare chiar veți rămâne prieteni? Adică, așa cum ați fost înainte?
Nu dragii mei, puține sunt cazurile în care cuplurile au reușit să rămână în relații bune după o despărțire și să revină la stadiu de prietenie.
De cele mai multe ori uitați unul de celălalt; vă reproșați relația ratată, nu vă mai suportați, vă certați, vă evitați, vă ignorați și încet-încet..uitați. Uitați de tot! Vă mai vedeți doar prin poze sau pe stradă dar evident fără să vă salutați, fără să vă vorbiți, ca și când nu v-ați fi cunoscut vreodată. Și astfel, rămâneți prieteni doar în teorie fiindcă în practică voi nu mai știți nimic unul de celălalt, nu vă mai pasă, nu vă mai priviți și toate acestea…voit.
Și uite așa ajungeți doi străini cu un trecut frumos care ar fi putut să se înțeleagă bine și să treacă peste o relație ratată.
Dacă asta înseamnă să rămâneți prieteni… Mai bine rămâneți străini…