Bătrânii și tehnologia

Bătrânii și tehnologia

Pentru binele sănătății mele psihice sper că nu sunt singura care se amuză copios când vede bătrâni încercând să se descurce cu telefoane performante, gadget-uri și alte chestii sofisticate care dau puțin în domeniul SF-ului.
Spre exemplu, ieșisem într-o zi de la școală și așteptam frumos în stație autobuzul care, spre dezamăgirea mea, întârzia să vină.
Pentru că mă plictiseam îngrozitor am început să studiez comportamentul bătrânului din stânga mea, era un moșuleț slăbuț care avea pe cap o căciulă de genul celor de pe vremea lui Ceaușescu, pe care toți „veteranii” le poartă, stătea cocoșat și cu degetul arătător înfipt în ecranul telefonului, încercând să-și dea seama ce ar trebui să facă mai departe.
După câteva momente în care l-am mai cercetat, spre dezamăgirea mea, am remarcat că bătrânul avea un telefon muuult mai performant decât al meu, de aici venind și expresia lui facială de „off, Doamne, oare unde trebuia să apăs?”, aparatura fiind puțin prea complicată pentru el.
În timp ce mă gândeam oare când o să se dea bătut, frustrarea și-a făcut apariția pe față lui și a început să se răzbune pe telefon lovindu-l cu degetul ca și cum ar fi încercat să treacă prin dânsul. Ce pot spune, mi s-a rupt inima când am văzut un asemenea act de brutalitate asupra bietului smartphone, însă în același timp încercam și să-mi înăbușesc râsul, ceea ce era destul de dificil, eu fiind o persoană care râde din aproape orice.
Războiul între moșuleț și tehnologie nu a mai durat mult, deoarece între timp autobuzul a binevoit să-și facă apariția, astfel încât tentativa de a descurca misterul utilizării aparaturii moderne s-a amânat.
Urcându-mă în autobuz am ocupat unul dintre locurile acelea pentru o singură persoană, mi-am băgat căștile în urechi și în timp ce mă uitam pe geam și mă gândeam la oare ce a făcut mama de mâncare, privirea mi-a fugit la bătrân, care, spre surprinderea mea, vorbea la telefon.
Nu mi-am putut ține curiozitatea în frâu așa că am dat muzica pe mute, prinzând un fragment din conversație, care suna cam așa:
„Am încercat să te sun da încă nu am învățat să umblu pe drăcia asta, oare de ce m-a mâncat pe mine undeva să ascult de fii-miu, la ce mi-o trebuind mie smarfom dinăsta?”
Astfel, tentativa mea de a nu râde, ducându-se…