Ce se întâmplă când ești semi-chior…

Ce se întâmplă când ești semi-chior…

Sunt semi-chioară.
Port ochelari de vreo 2-3 ani iar în decursul timpului mi-au crescut dioptriile de la -1.0 și -1.25 la -2.0, având astigmatism.
Din această cauză am trecut prin multe evenimente mai puțin plăcute dar foarte amuzante acum că-mi amintesc de ele.

Nu-mi port tot timpul ochelarii, în primul rând că până nu le schimb lentilele nu mă prea ajută cu nimic și în al doilea rând nu îmi place cum arăt cu ei, prin urmare nu disting bine fețele oamenilor care se află la mai mult de 2-3 m de mine, astfel că am ajuns să-mi recunosc de la distanță prietenii după haine și forma corpului. Nu pot spune că-mi iese mereu, uneori  ajung să salut persoane străine sau să trec pe lângă prieteni/cunoștințe care mă salută, mai apoi gândindu-mă toată ziua cine erau persoanele respective.
Cred că cel mai penibil moment pentru mine a fost când m-a trimis profesoara de română la o altă clasă după o elevă, când am intrat în sala respectivă, am văzut la tablă silueta unei femei (așa credeam eu) și am zis frumos „sărut mâna, m-a trimis doamna profesoara de română…” și toți au început să râdă.. Stăteam și mă gândeam Mă ce or avea ăștia de râd de mine? Am ceva pe față? Nu o plac pe profa de română? Am zis ceva amuzant?
La o privire mai atentă îmi dau seama că profesorul era în spatele clasei, la tablă fiind o elevă, care în mintea mea semăna izbitor cu profa de desen. M-am înroșit la față, mi-am cerut scuze, le-am spus că nu văd, că nu am ochelarii, i-am spus profesorului ce doream, iar până să ies din clasă aud Nu uita să o saluți pe doamna profesoară de matematică.
Probabil chestia asta nu ar fi fost așa amuzantă dacă eu nu aș fi fost în clasa a XI-a iar respectiva într-a VIII-a.
Într-o altă zi, veneam de la școală iar pe drum m-a salutat un băiat, m-am oprit, am încercat să-mi dau seama cine e, dar nimic, m-am apropiat puțin mai mult, am strâns din ochii în timp ce mă chinuiam să-l iau de undeva, când aud că-mi spune „Alis, ești ok? Ce naiba faci?”. În momentul ăla m-a bufnit râsul și mi-am dat seama că îl cam speriasem deoarece mă uitam insistent fără să spun nimic. Mi-am cerut scuze și i-am spus că nu îmi puteam da seama cine e, noroc că l-am recunoscut după voce.
Cele mai amuzante momente sunt acelea când sunt cu prietenele în zone publice, frecventate de tineret și le întreb din 5 în 5 minute Cunosc pe cineva? Auzi…ăla e cumva..? Băi, e frumos băiatul de acolo? Tipul ăla te-a salutat pe tine sau pe mine? Cine naiba era ăla și de unde mă cunoaște? Băi, să-mi spui dacă îl vezi pe x, trebuie să vorbesc cu el. Unde să mă uit, oricum nu văd.. Spune-mi și mie ce e acolo. Și lista continuă.
Sau acele momente când oamenii își aduc aminte că ești semi-chior. Alis, uite. Dar stai că trebuie să-ți arăt mai aprope. Băi uite-l pe ăla! Aaa.. Stai că tu nu vezi, uite e acolo lângă banca aia, e îmbrăcat în negru. Uite ce scrie acolo. Stai.. Am uitat.. Îți citesc eu. E frumos ăsta? Da stai că îți arăt degeaba că tu oricum nu vezi..

Știu că mulți nu vor înțelege, dar cei care au prieteni de genul sau chiar ochelariștii în sine se vor regăsi cât de cât în ce am scris, pentru că probabil au trecut și ei prin chestii de genul.

Idioții și bunele maniere

Idioții și bunele maniere

Sper că nu sunt singura care a fost acostată de indivizi pe stradă.
Știți voi, genul ăla de băieți prost crescuți, fără maniere, semianalfabeți și cu multe figuri în cap.

Am întâlnit multe astfel de specimene, de la pupincuriști la scârbe și de la proști bâtă la pseudointeligenți.
Toți au însă ceva în comun, lipsa educației.
Astfel m-am gândit să concep un ghid de bune maniere pentru idioți.

1. Dacă nu-ți răspunde, pleacă!
Băi dobitocule, o fată care nu te bagă în seamă și nu se uită la tine nu e interesată, e deranjată și îi e jenă (sau frică) să-ți spună asta.
2. Nu întrerupe o discuție!
Cel mai rău lucru în afară de a fi băgată în seamă de un astfel de băiat e să îți fie întreruptă conversația; deci, dacă vorbește cu cineva, las-o să vorbească!
3. Dacă nu știi să vorbești mai bine taci.
Mă refer atât la greșeli gramaticale cât și la genul acela de apelative enervate. Să fim serioși, dacă ești prost păstrează pentru tine, nu trebuie să poluezi fonic.
4. Nu mai insista!
Ai încercat o dată, de două, de trei ori, vezi că nu-ți răspunde, nu-ți dă nici numărul și nici Facebook-ul, fă-i un bine și pleacă sau las-o în pace.
5. Nu încerca să pari cel mai cel.
Atâta timp cât tu ai băgat-o pe ea în seamă, nu ea pe tine, nu ești superior, nici la aspect și probabil nici la inteligență, iar dacă nu-ți răspunde, fii sigur că nu ești de teapa ei.
6. Nu fii agresiv!
Nu ți-a răspuns, nu a vrut să iasă cu tine sau să-ți dea date despre ea? Gândește-te că poate din cauza faptului că te-ai băgat în seamă cu japca și pentru că nu te cunoaște, idiotule! Asta nu-ți dă dreptul să o jignești sau mai rău să te apuci să tragi de ea, în primul rând, e sub orice critică și în al doilea rând s-ar putea să te alegi cu o amendă.
7. Vorbește frumos fără să fii lingușitor.
Nu are nevoie de complimente sau vrăjeli de doi bani, nu așa te bagi în seama cu o fată (cu cât de cât puțin creier). Poți să îi vorbești normal, fără lingușeli, ai mai mult de câștigat așa.
8. Nu ataca în haită!
Dacă mai ești cu încă 2-3 băieți după tine, fii sigur că ai intimidat-o și nu o să scoți nimic de la ea, iar dacă asta aveai de gând, felicitări, ai intimidat o fată, primești premiul pentru cel mai mare idiot.
9. Nu în ultimul rând, tratează respectiva fată cu respect.

Acestea sunt regulile când te bagi în seamă cu o fată pe stradă.

Însă, nu uitați, nu se aplică pentru toate fetele, unele sunt proaste.

1 Decembrie – scrisoare către România

1 Decembrie – scrisoare către România

Dragă Românie,
La mulți ani!
Probabil că ar trebui să-ți spun cât de frumoasă ești și cât de mândră sunt că m-am născut aici, probabil că ar trebui să-ți spun cât de mult te iubesc, probabil că ar trebui să-ți mulțumesc pentru tradițiile frumoase și pentru folclorul bogat, probabil că ar trebui să-ți laud codrii, munții, frumoasa arhitectură sculptată de natură.
Dar de ce aș face asta tocmai azi? De ce mi-aș aminti că sunt româncă o singură zi pe an? De ce aș intra în falsul spirit al patriotismului doar de dragul zilei de 1 Decembrie?
Ipocriților, vă iubiți țara o singură zi pe an iar mai apoi o renegați!

Iubiți România în fiecare zi! Nu pentru că e perfectă, nici pe departe, nici cea mai frumoasă nu e, nu e nici modernă și cu atât mai puțin curată. Dar uitați esențialul, noi suntem principalii vinovați, nu ne asumăm faptul că suntem români.

Eu iubesc România, pentru că România suntem noi, România sunt părinții și bunicii mei, România sunt prietenii, rudele, oamenii care păstrează tradițiile și folclorul, oamenii care fac fapte bune fără să aștepte nimic în schimb, oamenii care ajută, oamenii care conservă mediul, oamenii care își doresc ceva mai bun, oamenii care fac ca țara asta să conteze.

Noi suntem România, nu cei din guvern și parlament, nu, ei nu reprezintă un întreg popor, noi reprezentăm țara asta și trebuie să ne-o asumăm.

La mulți ani, români!
Fii tu România!