Astenie de primăvară..sau ce???

Astenie de primăvară..sau ce???

Sunt genul de om care e capabil să aibă stări proaste din orice motiv, de la un cuvânt care m-a enervat, un evenimet neimportant sau simpla prezență neplăcută a cuiva, îmi e de-ajuns să fiu cu toane o zi întreagă.

În ultimele câteva zile am observat că nu mai sunt doar eu aia ciufută și m-a surprins chestia asta, stările mele fiind foarte oscilante.. Toată lumea e amețită, cu dureri de cap, obosită și irascibilă.

Nu știu exact care e cauza… astenia, presiunea atmosferică, modul în care s-au aliniat astrele, un virus nou sau pure energii care ne zăpăcesc, dar efectiv toată lumea cu care am intrat în contact s-a trezit cu fundu-n sus. Nu vreau să mă scot din ecuație, eu sunt capricioasă în general, din naștere, mi-a povestit mie mama ce nervi îi faceam încă de când eram bebeluș cu toanele mele, dar perioada asta a fost prea mult chiar și pentru mine, am reușit să calc pe nervi o grămadă de lume într-un timp mult prea scurt.

Ce să mai, sigur e primăvara de vină, am citit eu pe net despre astea, cum funcționează toată treaba cu astenia, care sunt simptomele și ce trebuie să faci -bine, așa fac mereu de ajung să cred că sunt bolnavă de artrită, gastrită, pancreatită și alte alea- . Am citit acolo că e bine să mănânci fructe și legume, să eviți cafeaua și zahărul, să stai mult în lumină (pentru serotonină), să faci sport și să te odihnești foarte mult, nu știu de ce-mi sună a antiteză totală…eu una abia supraviețuiesc în lumina zilei câteva minute, fără cafea, să nu mai spun, aș fi moartă la ce oboseală cronică simt, plus moleșeala din jur, și sport..cine naiba face sport când abia se poate concentra să meargă?!

Așa că, dragi astenici, începeți să vă luptați cu lumina și sportul, puneți cafeaua și dulciurile deoparte, înarmați-vă cu cateva kg de fructe și legume șiii..baftă!

Ce-am învățat în 12 ani de școală…?

Ce-am învățat în 12 ani de școală…?

Mai am puțin până termin clasa a XII-a și încerc să îmi dau seama ce am învățat în tot acest timp.

În clasele primare am învățat că trebuie să accepți să fii comparat cu alții și înjosit ca să ajungi la performanță, că a memora și a învăța sunt total opuse, că a copia nenumărate pagini de aiureli e un lucru bun și că a scrie ore întregi atât la școală cât și acasă e productiv. Am învățat și că fără română și mate ești un nimic și că artele și creativitatea sunt pentru proști. Am învățat că munca în echipă și activitățile de grup nu sunt importante pentru că fiecare trebuie evaluat individual și totuși la comun, pe principiul cine se cațără mai repede în copac: peștele sau maimuța?

În generală am învățat că trebuie să accepți să fii insultat în toate modurile posibile de profesori și că aceștia au întotdeauna puterea și dreptatea de partea lor, am învățat că notele îți definesc inteligența și că o notă mică în catalog strigă după tine că ”ești un prost!”. Am învățat că trebuie să taci din gură chiar și atunci când ai dreptate și că nu trebuie să ai nici caracter nici personaltate ci trebuie să mergi după turmă. Am învățat că lumea e nedreaptă și că până și atunci când excelezi ești ignorat, că efortul e mai important decât reușita, că există doar o singură soluție pentru o problemă și că niciodată nu e una ușoară deoarece scurtăturile nu sunt bune, că pe ei nu-i interesează să înveți sau să te alegi cu ceva, că trebuie să lupți singur ca să-ți dai seama care-i treaba cu viața și care-i rolul tău în ea.

În liceu am învățat că oamenii sunt răi, că prieteniile nu sunt garantate și că e bine să fii pervers, că bunătatea se plătește cu vârf și îndesat, că dezamăgirile pot veni din toate părțile și că acestea sunt un lucru normal. Am învățat că trebuie să te descurci singur și că trebuie să îți dai seama care sunt regulile pe parcursul jocului, că trebuie să fii maleabil și să accepți anumite situații sau inconveniente. Am învățat că trebuie să fii egoist și să te axezi doar pe tine și pe ceea ce-ți dorești, că trebuie să ignori și să mergi mai departe orice s-ar întâmpla.

Am mai învățat și că a trăi cu 4-5 ore de somn pe noapte e posibil și că cel mai bun prieten e cafeaua, am învățat că e posibil să vorbești fără să-ți miști buzele sau să scrii în 20 de moduri același lucru să pară că nu ai copiat, că abureala e folositoare uneori și că e bine să te prefaci că ești interesat dar tu de fapt să-ți vezi de ale tale. Am învățat că trebuie să apreciezi fiecare oră liberă și să supraviețuiești stresului constant al notelor, testelor, tezelor sau examenelor, că timpul trebuie organizat în așa fel încât tocitul să rămână pe ultima sută de metrii și că sunt multe alte lucruri mult mai importante și interesante decât școala, prin care poți acumula informații și te poți dezvolta mult mai bine și mai frumos.

Am învățat că singurele lecții pe care le-am învățat în școală sunt cele care n-au legătură cu materia predată ci cu viața, cu lucrurile bune și rele care vin cu aceasta.

Arta de a ignora

Arta de a ignora

Am ajuns să iau capacitatea oamenilor de a ignora ca pe o calitate, din mai multe considerente.

Nu spun că a persista în ignoranță e ceva bun, ba din contră, să trăiești într-o socitate ignorantă e oribil, duce la stagnare sau chiar la involuție – dar asta e altă poveste. Mă refer la ignoranța voită, știți voi, când alegem pur și simplu să nu băgăm în seamă, să ne prefacem că acel lucru nu există.

Ne închidem ochii, urechile și gura într-o anumită situație și rezistăm instinctelor barbare de a lua o măsură ca să nu ajungem într-un conflict. Ne călcăm pe orgoliu când alegem să nu răspundem în același mod sau ne abținem din a întoarce o vorbă urâtă, chiar dacă parcă ne stă pe vârful limbii. În modul ăsta evităm conflicte care ne-ar fi adus la un nivel inferior și ne-ar fi provocat neplăceri, nu cred că sunt singura căreia i se întorc toate energiile negative pe care le canalizează asupra altei persoane -karma-!

Cel superior întotdeauna o să ignore, n-o să se lase atras de comentarii sau gesturi și nici n-o să-și irosească timpul și energia în certuri stupide, o să-și vadă de ale lui și cu siguranță o să-i meargă mai bine. În plus, e cea mai bună armă, în felul ăsta conflictul nu mai apare, instigatorul ajungând să-și vadă de treaba lui odată ce observă că nu e luat în seamă, asta după ce-și bagă puțin unghia în gât că nu te-a putut enerva. Ta-da! Nu dai nici replică, scapi și de nătărău.

În plus, în acest fel oamenii ajung să nu mai pună nimic la suflet și nici să nu mai ia in considerare lucruri care nu-i pot afecta în nici un fel, fiind mult mai fericiti pe viitor, ajung să-și vadă strict de treaba lor fără să-i mai intereseze de alții, se axează doar pe ei și astfel ajung să reușească în viață absolut tot ce-și propun. Cel mai rău lucru care stă în calea noastră și ne influențează deciziile este părerea altor persoane, ne interesează prea mult ce spun alții. Cu cât ignorăm mai mult și cu cât ne ascultăm propriul instinct cu atât o să fim mai fericiți și mai realizați.

A ignora lucrurile negative, a avea puterea și inteligența de a face acest lucru o să ne aducă doar avantaje și bunăstare. Nu doar când vine vorba de părerile altora ci și când vine vorba de problemele sau neliniști pe care ni le provocăm singuri: greșeli pe care le-am făcut în trecut și peste care nu putem trece, micile frustrări zilnice, eforturi depuse degeaba, gânduri demobilizatoare, lucrurile care nu depind de noi și faptul că nu le putem influența, temerile nefondate și nu în ultimul rând îndoielile. Vom avea foarte mult de câștigat de-ndată ce ajungem să eliminăm și aceste lucruri inutile, fantasme ale imaginației noastre.

 

Deci, să ignorăm sau să nu ignorăm? – Dacă vrei să fii nefericit bagă-i în seamă, coboară la nivelul lor și ascultă tot ce au de spus. Dacă vrei să fii fericit și împlinit ignoră și concentrează-te fix pe ceea ce te interesează, tu o să evoluezi, ei or să rămână aceiași.

Farmecul vieții și planificările inutile.

Farmecul vieții și planificările inutile.

M-am îndrăgostit iremediabil de un citat de-al lui Emil Cioran care spune așa: ”Daţi un scop precis vieţii: ea îşi pierde instantaneu farmecul. Inexactitatea ţelurilor o face superioară morţii; un grăunte de precizie ar coborî-o la trivialitatea mormintelor.”  asta probabil pentru că reprezintă exact concepțiile după care mă ghidez în ceea ce fac.

Viața e făcută să fie trăită, nu planificată pas cu pas. Cu cât planificăm mai în amănunt totul cu atât ne restrângem plăcerea de a trăi, lucrurile pe care puteam să le descoperim, experiențele pe care puteam să le acumulăm și câte și mai câte. Nu spun că e rău să ai anumite planuri sau țeluri, dar totuși..nici să-ți planifici fiecare zi din viață..nu de-alta dar există și elementul surpriză și anume..moartea?!

Ruinăm absolut tot farmecul vieții ăsteia cu planificări inutile, cu lucruri mult prea bine puse la punct și pierdem surprizele, traim o viață fadă și artificială. Omul trebuie să se muleze pe parcurs, să vadă ce opțiuni are, ce-și dorește cu adevărat, ce l-ar putea împiedica sau ajuta să ajungă unde dorește la momentul respectiv.

Mai bine am lăsa viața să meargă pe făgașul ei normal, să luăm tot ce ne oferă și să profităm de fiecare ocazie și fiecare surpriză care apare pe parcurs, să nu mai planificăm de parcă am avea garantată ziua de mâine sau următorul an, să facem ce simțim când simțim și să trăim ca și cum ar fi ultima zi. 

*Să nu mă gândesc că termin liceul și mă duc la facultatea x, după mă angajez în locul y din localitatea z pentru ca am salariul nu știu care și așa o sa-mi permit să mi iau masina aia și să-mi construiesc o casă cu 3 camere, 2 băi și o bucătărie după ce fac un împrumut la bancă și-l dau înapoi in 2 ani…* De parcă știu sigur că o să apuc să intru la facultatea aia sau să ajung să profesez fix unde-mi planific, că o să mai vreau peste 10 ani să trăiesc la casă sau o să-mi mai placă modelul ăla de mașină. STUPID.

Hai să trăim viața, nu s-o plănuim, să facem alegerile pe care trebuie să le facem la momentul lor și să nu mai stricăm farmecul vieții.

Care-i treaba cu copiii și balena albastră?!

Care-i treaba cu copiii și balena albastră?!

Am sincer senzația că lumea a luat-o razna rău de tot în ultima vreme, de la Brexit până la Trump și OUG-ul nostru. Mai nou o altă criză a apărut mai peste tot și anume criza unor puradei la pubertate care se taie pe mâini și fac tot felul de tâmpenii ghidați fiind de un joc online în care primesc sarcini din ce în ce mai dubioase. Moda asta am înțeles că a apărut și prind rândul puilor de daci..se putea?..

Mie mi se pare mult prea stupidă și mediatizată toată treaba, se vrea ca această criză să nu ia amploare și totusi la 2-3 zile se mai aude ceva prin mass-media de încă un copil care a fost găsit zgâriat pe mână, și gata, sigur s-a jucat și el balena albastră.. Hai mă lasi?! Noi românii avem tendița de a dramatiza totul, se aude de o prostie, hop și noi, să nu cumva să fim mai prejos. Se omoară un prost în Rusia de la jocul ăsta, clar că acum orice copil cu câte o tăietură superficială din România e băgat, și dacă nu e băgat sigur o să se bage, așa că hai să le mai spunem incă de 10 ori de ce nu e bine, să le mai expunem detalii, să le punem răul în față și să le spunem să nu-l facă, sigur n-or să fie curioși…

Fie că ne place sau nu, problema asta cu tăiatul din dorința de a atrage atenția e destul de veche și până acum n-a deranjat pe nimeni, cu toate că se știa de ea..soo calm you tits!.. Nu zic că n-ar fi gravă problema, dar e prost expusă și nu se lucrează la eliminarea cauzei, ci la moderarea efectului. Toată mediatizarea și promovarea asta nu fac decât să atragă câți mai mulți ”consumatori”, să facă jocul cât mai viral și să agraveze situația. Să nu mai spun că fac din tăntălăii ăștia care-l joacă niște victime, și chiar nu e cazul.. Cum ar spune profa mea de latină: ”Ce-și face omul cu mâna lui e lucru manual!”

Să menționez și vina părinților care-și lasă plozii, de la o vârstă cât mai fragedă să stea toată ziua pe tablete și telefoane (aici sunt puțin conservatoare sau de modă veche cum s-ar spune) și nu că asta ar fi o problemă, că dacă le-ar folosi cu cap măcar, să caute jocuri educative, să citească sau să vadă ceva documentare, desene sau filmulete interesante aș fi de acord să-și petrecă tot timpul in virtual, dar ei nu fac altceva decat să vegeteze și să se prostească. Plus că sunt atrași fix de ceea ce-i mai prost, mai violent și mai rău. În plus, un copil trebuie monitorizat într-o oarecare măsură până la o anumită vârstă, știm prea bine că nu poți lăsa un puradel care abia a ajuns bine la pubertate să aibă acces la tot felul de lucruri pe internet, prea bine poate să se apuce de video-chat sau să intre în discușii cu tot felul de dubioși fără ca părintele să observe. E nevoie de intimitate dar și de un anumit grad de control, că după se miră de ce ajung să se mutileze sau să se omoare fără ca ei să bănuiască sau să-și dea seama.

Și să închei într-o notă comică, mai bine am rezolva mai repede cu jocul ăsta și ne-am ocupa de balenele noastre albastre, că vine vara și o să vedem multe pe plajă, eșuate.

Oamenii nu-și schimbă niciodată caracterul.

Oamenii nu-și schimbă niciodată caracterul.

Cred că fiecare dintre noi a pățit la un moment dat să nu mai rezoneze cu o persoană și să încheie orice fel de legătură, chiar dacă la început totul părea roz și mergea ca pe roate. Nu, nu mă refer la relațiile de cuplu neapărat, ci mai degrabă la prietenii, care mai nou se leagă și dezleaga de pe o zi pe alta.

Probabil mulți au auzit celebra vorbă Te-ai schimbat! sau au spus această vorbă unei persoane în cauză. Țin să vă dezamăgesc, oamenii nu se schimbă, nu radical. Fiecare acumulează până un anumit punct concepții și idei după care se ghidează în viață, formându-și caracterul pe baza lor, aceastea devin lucruri fundamentale pentru noi, neputând vreodată să le încălcăm, ca o clădire, structura de rezistență îi susține toată greutatea, pe ea prinde formă așezarea respectivă și după ce este completă, structura rămâne acceași fiind imposbil să o modifici, camerele pot fi redecorate, aparatura schimbată, pereții revopsiți, poate fi remodelată până la punctul de bază. Modul în care noi oamenii ne dezvoltăm merge pe același principiu, schimbarea apărând în rândul anturajului, pasiunilor, comportamenului sau modului în care privim anumite lucruri, aceste schimbari apărând datorită faptului că acumulăm experiență de viață, trecem prin situații și ne maturizăm, însă niciodată un om nu o să-și poată schimba caracterul.

Aceste confuzii apar deoarece oamenii tind să pretindă că sunt altfel, își ascund defectele, vor să facă impresie bună, să fie plăcuți, să fie așa cum consideră ei că ar da bine, pe motiv că ar avea ceva de câștigat. Astfel se abțin, se țin în frâu, naturalețea e înlocuită de multe ganduri problematice și stresul că ar putea face ceva să se dea de gol care e imens  Ar fi bine sau nu să fac așa? Să-i spun că și mie îmi plac aceleași lucruri? Să deschid subiectul ală ca să par interesant?  Odată cu trecerea timpului devine însă obositor să joci rolul unei alte persoane așa că oamenii își dezvaluie adevăratul lor caracter, care de cele mai multe ori lasă de dorit, așa se ajunge la neînțelegeri, certuri și în cele din urmă renunțarea la orice legătură.

De obicei falsitatea apare când o persoană vrea să obțina ceva de la alte persoane, simpla companie, bunuri materiale, un renume, mai pe scurt: să parvină. Persoanele care au modul ăsta de gandire și de a aborda viața vor avea mult de pierdut, ele având un caracter josnic și trăind doar pe principiul lipitoare, sug tot ce pot și după dispar, de cele mai multe ori cu tupeul de a acuza cealaltă persoană că s-a schimbat și că nu mai au nimic în comun, aruncând vina care era de fapt asupra celuilalt. Așadar, dacă tu știi sigur că ai fost cât se poate de natural și ți se aruncă-n față după o ceartă Te-ai schimbat! să lași persoana respectivă să plece, nu tu te-ai schimbat, ea n-a fost niciodată cine a pretins că e, astfel odată cu plecarea ei ai mai multe de câștigat decât dacă ar rămâne.

Dacă am fi asumați, dacă nu am mai vrea să pozăm în altcineva pe motiv că avem de câștigat, dacă am fi sinceri și naturali, relațiile dintre oameni ar evolua, prieteniile ar fi unele adevărate și strans închegate, n-ar mai apărea conflicte sociale și nu ne-am mai pierde timpul cu persoane cu care nu avem nimic în comun. Acest lucru n-o să se întâmple prea curând, oamenii fiind fiinte perverse capabile să se sacrifice pe ele și demnitatea lor pentru a ajunge unde-și propun, cât mai ușor.

Având ceea ce ai, ai totul.

Având ceea ce ai, ai totul.

Am ajuns să nu ne mai mulțumim cu nimic, să fim mereu deprimați, triști, să ne urâm viața la cea mai mică problemă, să dăm vina pe soartă sau pe diferite zeități pentru orice nemulțumire. În ziua de azi daca îți lipsește cev, înseamnă că nu ai nimic, înseamnă că nu exiști, uităm că avem atâtea în fuga după cât mai mult.

Citești aceste cuvinte, ai idee cât de norocos ești că poți să o faci? Probabil că nu. Nu-ți dai seama că tu ai ceva ce mii de persoane nu au, darul de a vedea, pe lângă asta mai ai și lucruri materiale, un laptop, un telefon, o tabletă și să nu mai zic de internet. Știi câți oameni trăiesc fără să poată să citească, câți habar nu au ce înseamnă tehnologia și câți probabil că nu au auzit în viața lor de internet? Deja în momentul ăsta ai mai multe decât credeai.

Privește-ți mâinile, picioarele, corpul. Ai tot ce trebuie la locul lui? Nu ești olog, nu ai membre lipsă. Ai posibilitatea de a face un sport, de a te deplasa singur, de a nu depinde de nimeni. Uită-te și mai atent! Ai îmbrăcăminte pe tine, deci ai un dulap, înseamnă că ai posibilitatea de a alege cum te îmbraci, nu îngheți de frig iarna, iar vara nu porți cu zilele aceleași haine asudând în ele. Gândește-te câți oameni ar da orice să aibă îmbrăcămintea și posibilitățile tale, gândește-te că încă sunt oameni care își confecționează haine din vechituri sau care caută prin gunoaie cu zilele pentru o bluză sau un pantalon.

Deschide frigiderul. Ai mâncare, nu? Nu rabzi de foame, poți mânca de fiecare dată când îți dorești tot ce ai poftă, fără să fii reprimat. Mai are rost să spun câți rabdă de foame? Ai un frigider, tocmai ce l-ai deschis, nu? Înseamnă că ai și curent, și bani cu care plătești curentul. Chiar, ia uită-te în portofel! Carduri, bani, și îți permiți să spui că ești nefericit! Realizezi că doar revizuind ce am spus până acum ești mai norocos și mai îndreptățit să zâmbești decât milioane de oameni?

Ascultă melodia ta preferată. În momentul ăsta ar trebui să te simți cel mai fericit! Ești atât de norocos că poți asculta muzică, că distingi versurile! Vocea persoanelor dragi, un ciripit sau un claxon în trafic. Mulți trăiesc o viață fără să știe cum e să audă, iar tu că ai abilitatea asta, nu îți dai seama cât e de prețioasă.

A fost o zi frumoasă, nu? Ai deschis ochii în dimineața asta, mulțumește! Ai reușit să te trezești din somn, ai apucat să respiri, să clipești, să iubești, să vorbești, să pierzi, să plângi, să înjuri, să mai trăieși o zi! Să nu mai zic că ai reușit să citești tot ce am scris până aici fără să fii fulgerat, fără să faci un infarct, fără să pățești nimic!

Acum, ce crezi? E viața atât de dură cu tine? Merită să blestemi zeii pentru ceea ce nu ai? Merită să pui la suflet fiecare problemă? Merită să fugi toată viața după lucruri noi, după dorința de mai mult, când ai deja tot ce ai, tot ce alții își doresc?

Gândește pozitiv, apreciază, profită de fiecare moment, bucură-te de tot, iubește, zâmbește și nu în ultimul rând mulțumește.

Ești cea mai norocoasă persoană, pentru că având ceea ce ai, ai totul!